Tot răul meu îți dă o dulce stare
și nu-ți cer decât dramul de iubire;
când eu nu plâng, nu-ți afli liniștire
și crezi că moartea-mi nu-i un rău prea mare.
Ci lacrimile – amare
de-s pe potriva voiei neîndurate,
spre-a pune vieții capăt,
ce ajutor să capăt,
când eu trăiesc ucis pe jumătate?
Căci moartea-i scurtă, față
de lungul tău drum de ferocitate,
Nevinovata viață
de chin așteaptă milă și dreptate.
Naturile curate
nădăjduiesc, în timp ce jugu-ndură,
nu ce poți tu, din ură:
nu se dă-aici răsplata la tortură.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de suferință și disperare, cauzată de cruzimea unei alte persoane. Vorbitorul se simte torturat și așteaptă milă și dreptate, dar pare să nu le găsească.