Când chipul adorat se-nfățișează
sub ochii sufletului slab și tare,
își taie moartea printre ei cărare
și, alungându-l, mă înfiorează….
Ca nici un alt destin, înflăcărează
acest ultragiu sufletu-n visare.
Amor cel Neînvins, în apărare,
înșiră gărzi și astfel meditează:.
te naști și mori o dată! Viața-ntreagă
cel ce m-a cunoscut, cu ce plăcere,
de-l însoțesc, primește-a morții soartă?!.
Amorul-foc, ce sufletul dezleagă,
magnet pentru-altul în învăpăiere,
purificat, spre Dumnezeu îl poartă.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii și a morții, sugerând că iubirea adevărată, purificată, poate transcende moartea și conduce sufletul către divinitate. Exprimă ideea că apropierea de o anumită persoană poate aduce atât plăcere, cât și o soartă tragică, dar și că iubirea este o forță puternică ce dezleagă sufletul.