Într-o zi, dragii mei prieteni,
un nor cenușiu și-a părăsit cerul
și s-a prăbușit în camera mea.
Și atunci.. toate.. și-au pierdut culoarea.
Tristețea a devenit cenușie,
cenușie și fericirea,
cenușie și iubirea,
Și cenușie, Doamne, chiar și moartea.
Tu, sirena mea..
Tu, care ai colorat
și ai schimbat totul,
de ce nu ai lăsat moartea
-măcar ea-
să mă ia cu adevărata mea culoare?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de tristețe și depresie, unde chiar și emoțiile pozitive și moartea sunt văzute printr-o nuanță cenușie. Naratorul se adresează unei persoane (sirena) care a adus culoare în viața sa, dar regretă că nici măcar moartea nu mai poate oferi o evadare autentică.