Întuneric…
Simt cum în palmă îmi cad
stropi calzi
din ceea ce-am fost eu.
Aud fără să vreau
tăcerea…
Îmi pierd ore în șir ascultând
Un cântec ce-l aud numai eu…
Întreaga-mi ființă se zbate
și plânge
Iar tăcerea
Nu e în stare să mă facă să uit
Acest refren
Ce se repetă mereu.
Orice-aș face nu-mi pot scoate din minte
Acest cântec pe care-l aud numai eu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de introspecție profundă și melancolie, în care naratorul este copleșit de un sentiment interior pe care nu-l poate ignora. Cântecul reprezintă o luptă interioară cu amintiri și emoții dureroase, amplificată de tăcere și singurătate.