Strugurii copți în zadar ruginiră grădina;
Ibovnice tinere-adorm de zadarnică veghe.
O, artere iudee! – mai grea ca rășina
Curge în sângele vostru tristețea lui Saul, străveche.
Ca o rană bătrână, gura s-a copt pe-ndelete;
Sânge, trecând spre soroc cât de greu te-ai făcut!..
De-atâta vreme regelui Saul nu-i mai e sete,
De-atâta vreme ochii își caută locul în lut….
Trandafirii Ierihonului pe obraji se perindă;
Plămânii lui ca o forjă se-mpiedică, grei
Și târăsc, și târăsc răsuflarea lui Saul, murindă,
Adolescenți cu sânge-ntunecat, iudei.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme ale îmbătrânirii, decăderii și tristeții profunde, folosind imagini puternice legate de natură și religie. Referințele la regele Saul sugerează o povară ancestrală și o căutare zadarnică a sensului în fața mortalității. Versurile transmit un sentiment de melancolie și resemnare.