Scara la cer.
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer – zic.
Mi se aruncă de sus.
Deși am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de deznădejde și apropiere de moarte. Protagonistul se simte prea greu, prea împovărat de viață, pentru a urca pe scara spre cer, sugerând o detașare de lumea fizică și o pregătire pentru o călătorie spirituală.