Prin ceara vieții mele-n sus arzătoare
Tu treci ca bumbacul alb prin lumânare.
O, tu ești ghemul meu frumos de fitil,
Ce leagă explozia de jocul de copil,
Ce leagă explozia de fiece cută
De pe fruntea plină ochi de cucută –
Și când cucuta se prelinge în gură
Se-aude-n ceruri o bubuitură.
Vol. „Fântâni în mare”
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a morții, folosind metafora lumânării și a fitilului pentru a ilustra legătura fragilă dintre explozie și inocență. Ceara reprezintă viața, iar fitilul, elementul care leagă momentele de bucurie de cele distructive.