O carte mică,
N-am luat cu mine
decât o carte subțire,
Așa, ca o frunză.
Așa, ca o viață de om.
M-am gândit c-o să mă doară spinarea.
C-o să mă doară numele
Care-o va căra.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra poverii existenței, sugerând că viața, deși aparent ușoară ca o carte subțire sau o frunză, poate deveni o povară greu de dus. Numele, ca simbol al identității, devine și el o povară.