Până la un punct.
Până la un punct.
Somnul e regenerare,
Dacă-l depășești –
E putrezire.
Da-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mână
Și care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de esențe.
Moartea omorându-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l țineam falnic în mână.
Da-mi-l înapoi!
Visul meu se-ntinde după el
Ca o a treia mână.
Sensul versurilor
Piesa explorează limitele regenerării și apropierea de moarte, folosind simboluri precum crinul și somnul. Visul devine o extensie a dorinței de a reține frumusețea și viața.