Îmi pare rău de fluturi
Când sting lumina,
Şi de lilieci,
Când o aprind.
Nu pot să fac un pas
Fără să jignesc pe cineva?
Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase,
Că mereu îmi vine să-mi duc mâna
La tâmplă,
Dar o ancoră aruncată din cer
Mi-o trage în jos.
Nu e încă momentul
Să-ţi sfâşii pânzele,
Lasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru efectele involuntare ale acțiunilor sale asupra celor din jur. El se simte prins într-un conflict interior, incapabil să acționeze fără a provoca suferință, dar găsește o oarecare consolare în acceptarea momentului prezent și amânarea deciziilor radicale.