Marin Sorescu – Glezne Fragile

Glezne fragile.
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Mazăriche pe licheni. Îți place cum sună?
„Sună a iarnă”. Ai văzut sarea izvorând din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefăcut în măzăriche. „Parcă numai acolo!”
Emoția de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr. 34.
(Așa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpada la
Poale de Polul Nord. Pe ghețuș.
„Ba suntem ditamai iceberguri”.
Alunecând unul în brațele celuilalt, încotoșmănați
În sentimente călduroase.
„Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald”.
Ești o prezență luminoasă.
Chiar și în zăpadă, tot tu dai
Lumină.
Eu sunt primul (Și ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari și calmul pielii –
Dacă pot spune astfel.
„Poți”. Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au și ele calmul lor. Ești ca o marmură
Care-a fost la mare asta-vară.
„Am fost”. „Cu cine?”. „Cu întreaga carieră”.
Și sânii – sunt de tăiat respirația cu ei.
Eu sunt numai tăieturi.