Ergo sum.
Vorbind în somn, cică vorbesc prea tare
Și fac aluzii la-ntâmplări recente,
Subconștientul meu inconștient e
De-avansează bâlbâieli bizare?
Mi-au pus o gărgăriță pe o floare
Dintr-un tablou, cu tușe insurgente,
Nici nu știam tabloul ce atent e
Și compoziția de ce mă doare.
Pe vremuri, turcul nu-și închipuise
Că poate lua un bun tribut pe vise,
Ca birul pe ferestre și pe fum.
Și iată, noaptea mea, rodind narcise,
Mă vinde scump barbarilor din drum
Că și în somn tot cuget… ergo sum.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că gândurile și preocupările noastre ne definesc existența, chiar și în timpul somnului. Subconștientul este un tărâm unde se dezvăluie adevăruri ascunse, iar visele pot fi considerate o formă de tribut sau preț plătit pentru complexitatea gândirii.