Ce-ar fi de-am mai greși oleacă,
Noi, cei disciplinați, modești,
Cu fruntea veșnic ce se freacă
Doar de zăbrele la ferești?
Să scoatem sabia din teacă,
Eu să lovesc, tu să lovești,
Un fapt grozav să se petreacă:
Să simt că sunt, să simți că ești.
Cuminți în bănci și rași în cap
Ne strecurăm mereu tiptil
Să nu jignim vreun casap,
În timp ce sufletul, fitil,
Arde mocnit, de la un cap,
Și explodează inutil.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință de eliberare de sub constrângerile sociale și de regăsire a identității. Este un îndemn la acțiune și la depășirea limitelor impuse de conformism.