Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale.
Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale.
Ștefan cel Mare îmbrăcat în zale.
Mihai Viteazul îmbrăcat în zale.
Ion Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale.
Și aici, în Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit și el cu zale
Peste cămașa morții.
Mie-mi vine să mă așez pe genunchii lor
Și să-i trag de mustăți
Și să-i întreb, de ce sunt toți
Îmbrăcați în zale?
Și unde tot pleacă în fiecare dimineață
Și de ce nu mai stau pe-acasă,
Să se bărbierească mai des,
Că, uite, bărbile lor
Mă zgârie
Când mi-alint de ele sufletul.
Aș vrea să merg și eu cu voi, le zic,
Să văd măcar lupta de la Rovine,
Dar mă împingeți blând la o parte
Și mă lăsați în grija femeilor.
Și cum caii voștri și-au tocit pe drumuri
Până și șeile frumoase cu ciucuri,
Luați din prima biserică zidită de voi
Biblia legată în piele.
Și-o puneți pe ei cu literele în ios,
Să se umple de sudoarea și de sângele
Acestor locuri.
De multe ori vă întoarceți victorioși,
Și eu mă joc cu steagurile năvălitorilor,
Făcând din ele corăbioare
Și dându-le drumul pe apa Dunării.
De multe ori nu vă mai întâlnesc
Și-atunci mă mir cum poate să nu se mai întoarcă
Un om care are nevastă și munți și copii?
Brâncovene Constantine,
De ce-ți taie turcii capul
De cinci ori la rând?
O dată pentru fiecare copil al tău
Și odată pentru tine?
Sultanul are în palat
Un coș de hârtii pentru capetele domnilor români
Care niciodată nu se nimeresc supuse.
Dar, uite, trunchiul de pe care a fost retezată
Mândria ta de ghiaur
A rămas în picioare,
Ca un stâlp de pridvor românesc înstrăinat
La Istanbul.
Dar ce tot răsfoiesc eu cartea asta cu poze?
Mai bine mă uit în sus,
Fiindcă cerul nostru e zugrăvit,
Ca Voronețul,
Cu toată istoria românilor.
Deasupra Posadei e lupta de la Posada.
Deasupra Podului Înalt
E lupta de la Podul Înalt.
Deasupra Călugărenilor
E lupta de la Călugăreni.
Sunt bătălii pe toți pereții,
Și în firide și ocnițe,
Pe stele e chipul încruntat al bărbaților de demult.
Iar sus, în turla neagră,
Stă Decebal pe nori de otravă,
Bând otravă,
Și otrava prelingându-se de pe mustățile lui.
Sensul versurilor
Piesa evocă istoria zbuciumată a României prin figura domnitorilor și a sacrificiilor lor. Naratorul își exprimă dorința de a înțelege sensul acestor sacrificii și de a se conecta cu trecutul glorios, dar și tragic, al țării.