Dați de pomană colaci de salvare,
În sâmbăta morților numai colaci
Pentru cei care țipă pe mare;
Îi puteți vedea din copaci.
Ei și-au pus într-o sticlă mesajul,
Îl veți primi îmbuteliat.
Cine mai are astăzi curajul
Să descifreze-un naufragiat?.
Tot mai neciteț le e scrisul,
Amenințător și cam spălăcit;
Ei încurcă realitatea cu visul,
Cred că citindu-i ați și sărit.
În ușoarele bărci de salvare,
Căutându-i cu felinare.
Și pentru-a fi lesne zăriți în abis
Ei își lasă țipătul, ochiul deschis.
De sâmbăta morților, o dată pe an,
Trageți ușor zăvoarele porților:
Rătăciții pe marele-ocean
Vin la masă, de sâmbăta morților.
Sensul versurilor
Piesa descrie eforturile de a salva suflete pierdute, metaforic reprezentate de naufragiați. Subliniază dificultatea de a înțelege mesajele disperate ale celor aflați în suferință și acceptarea lor simbolică în ziua morților.