Cu ochii îngroziți privesc degradarea
– carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!
Mă mișc printre tăceri și morminte.
Aici – felul în care am împietrit și eu
într-un noiembrie greu, prietene.
Alături – o masă de carne putredă.
Să-ți imaginezi despărțirea de patrie
când singură dimineața stai în fața paginii.
Auzi scrâșnetul
și mașinăria începe să meargă: poeme
despre ceea ce aș fi putut deveni
dacă bâlciul de dincolo de fereastră
ar fi avut ritmul inimii mele.
Poeme despre partizanii din munții sufletului.
Poeme de dragoste ca șopârlele cu coada tăiată.
Poeme despre gunoaie.
Poeme cu ochi umezi de câine.
Poeme despre prietenii dispăruți sau pierduți.
Poeme despre acizii sulfurici din minte,
vomitatul harnic și sila, frumusețea pierdută,
sărăcia, orbirea și frica.
Și cum mai huruie mașinăria asta, mamă,
cum mai huruie..
Să-ți imaginezi despărțirea de patrie
și o bătaie groasă în ușă
să te trezească.
S-a întâmplat de mult
și tocmai în mijlocul patriei.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de despărțire de patrie și de sine, marcat de deziluzie și melancolie. Versurile descriu o stare de degradare interioară și o pierdere a idealurilor, reflectând o realitate dură și apăsătoare.