Mariana Marin – Despărțirea

Cu ochii îngroziți privesc degradarea– carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!Mă mișc printre tăceri și morminte.Aici – felul în care am împietrit și euîntr-un noiembrie greu, prietene.Alături – o masă de carne putredă.Să-ți imaginezi despărțirea de patriecând singură dimineața stai în fața paginii.Auzi scrâșnetulși mașinăria începe să meargă: poemedespre ceea ce aș fi … Citește mai mult

Mariana Marin – Dascălița

Într-o dimineață,să te trezești în brațe cu o realitate doldora,– ca producția de oțel pe cap de locuitor!Să o mângâi ușor pe creștet.Să-i spui vorbe de dragoste.Să-i rupi (din iubire) un deget.Ehei, cum încep personajele să existe!În vagonul nr. 11viața ta se lipește strâns de geamurile murdare– și își cheamă în ajutor rudele și prietenii, … Citește mai mult

Mariana Marin – Semnul

Există aici un fel de a fi minoritarchiar şi atuncicând trăieşti în cea mai neagră majoritate.Asta ţine de felul în care înţelegisă-ţi petreci zilele mai ales în tinereţe,când stratul de minciună pare mai subţire.Bunăoară, poţi începe o nouă ziprin intonarea uşoară a Internaţionaleisau a unui cântecel din copilăria ta săracă.Totuna: nu o vei sfârşi niciodatăla … Citește mai mult

Mariana Marin – Leprozeria

Aveai dreptate, Sebastian Reichmann!Ne trăim scalpul cu aceeaşi ferocitatepe care am putea-o bănui în burţile copiilor africani.Ne despărţim mereu de ceva.O ţesătură uşoară de obsesii;un vânticel de răsărit cu spahii;o piatră ţâşnind din seninîn trenul care te poartă, te poartă.. şi pare de ajuns:Bolile sociale, aidoma bolilor de piele,proliferează subtil.La 1956, nu s-ar putea spunecă … Citește mai mult

Mariana Marin – Elegie – O, Vinovăția și Spaima

O, vinovăția și spaimaîn fața adevărurilor sugrumate!Cine va depune mărturiepentru crimele împotriva noastră?Cuvintele simple de acum,înșurubate în singurul trup,pe care îl pot da morții,vă vor face mai buni?Nu sunt o ființă morală.Cine, trăind, ar putea rămânecurat și integru?Dar uneori, în nopțile de vară toridă,când încep să cobor scara evoluției acestei specii,gândesc și văd cu ochiul … Citește mai mult

Mariana Marin – Ultimul Poem de Dragoste în Grădina de Trandafiri

În cumpănă cu-atât de grele vremuriVoi spune-acum ce simt, nu ce ne-nvață:Bătrânii-au suferit de te cutremuri;Noi, tinerii, trăi-vom altă viață.(Shakespeare – Regele Lear).În grădina de trandafir a spitalului,printre bucăți de memorie veselă și tablete aruncateai descoperit (dar vezi, numește exact!)legea deplasării în roiuri a popoarelor vechi,– astfel de rămășițe prohibitedin care se vor hrăni într-o … Citește mai mult

Mariana Marin – Atelierele

În ateliere va fi de acum întuneric.Artistul se va retrage în cotlonul săunăpădit de buruieni și păsăricare și-au abandonat prada după primul lor zbor,păianjeni gânditori sau nevinovate bacterii,palpitând pe scara evoluțieiși învățând astfel graiul jivinelor înseriate.De acum se va putea spune oricedespre patima lui pentru orhidee și fluturi.Și despre rânjetul tâmpcare-i umple fața la mirosul … Citește mai mult

Mariana Marin – Fabrica de Trecut

Dar dacă în această dimineațătrezindu-mă eu, flori proaspete-n jur, mâzgăîn chiar prima zi de după facerea lumiiși el, aruncând din nou peste capla început pieptenele, apoi aripa de furnică,iarba-fiarelor,m-ar alunga cu aceeași mână a meaîn fabrica de trecut?Acolo unde clopotele îți bat pe sub piele viața în cuie,unde chiar și în genunchi, Doamne,tot mi s-ar … Citește mai mult

Mariana Marin – Puntea Măgarilor, Podul Minciunilor

În fiecare zi părăsești orașulȘi astfel mai adaugi și tu cevaNecesității care – afli –Stă la baza bunului simț.Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă.Descoperi, bunăoară, cum ți se grefeazănoul organ numit minciună progresivă,cum este căutat în trecutul tăulocul dubios în care se va dezvolta,locul în care va fi silit să înflorească!Și astfel,cu … Citește mai mult