lui Lucian Raicu.
Nu există eveniment al vieţii
fără expresie.
Iniţierea în teluricul gros,
în râsul aproape de moarte,
în apele limpezi ce ne purifică
mai apoi sufletele.
Iniţierea în experimentul social,
asumarea lui în trecerea de partea adevărului
şi a celui slab.
Iniţierea în verbul incandescent
şi el, verbul, purificându-ne şi mai apoi
trecerea anilor, neputinţa şi bâlbâiala,
simpla corvoadă de a fi.
Nimic întâmplător, Doamne, în cămările tale
până la a pricepe aerul în care pulsăm îndesindu-l.
Nimic fără expresie.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că fiecare eveniment din viață are o expresie și un scop. Vorbește despre inițierea în diferite aspecte ale existenței, de la cele telurice la cele spirituale, subliniind că nimic nu este întâmplător și că totul contribuie la înțelegerea aerului în care trăim.