Când pâinea durerii o frângi printre lacrimi
oftând și cântând bătrânele datini,
ce zidesc dinlăuntru-i iubirilor noi
îmbrăcându-ne de ne-mbrăcați și de goi,
fi-va lacrima din miezul pâinii rădăcină de stea
și rodirea acoperământul de nea.
Ca un crin așezat în fereastră
fi-va zămislirea Dumnezeiască!
Și atât de tainică trecând în lumină,
crin, doar un crin fără de vină!
Sensul versurilor
Piesa este o invocație pioasă către Maica Domnului, folosind imagini poetice puternice legate de suferință, credință și puritate. Versurile sugerează o transformare a durerii în speranță și lumină divină, prin credință.