Coborâi din deal în vale
Mă-ntâlnii cu doru-n cale,
Dorul prinse-a mă-ntreba:
Doru’ mi-i de cineva.
Eu la dor am prins a-i spune:
– Măi, dorule, măi nebune,
M-ai văzut-ai om pe lume
Să nu-i fie dor de nime’?!.
M-ai văzut-ai om de treabă
Să nu-i fie lumea dragă,
M-ai văzut-ai om ales
Să nu-l ‘cerce dorul des?!.
Că și muntele de-i munte
Și tot are doruri multe,
Iară eu tânără fată
Nu-s cu doru-nvățată.
Sensul versurilor
O tânără coboară din deal și se întâlnește cu dorul, personificat. Dialogul dintre fată și dor explorează ideea universală a dorului și a legăturii omului cu lumea și cu sine.