A vârstei melodie-şi taie cale,
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.
Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.
A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.
Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a acceptării îmbătrânirii, dar și asupra unei neliniști subtile legate de viitor. Toamna este văzută ca un simbol al maturității și al amintirilor, dar apariția simbolică a lunii aprilie aduce cu sine o presimțire a unei schimbări iminente.