Versuri corectate și adnotate
Nimic n-am spus. Și-atâta gingășieȘi-atâta frumusețe să se piardă?Cât nu-i târziu, cât viața-o să mai ardă,Despre iubire poate tot voi scrie.Nu cățelușe hămăind în zgardă,Iubirea noastră fu, nici n-o să fie,Ci pajura măiastră ce-nvieMereu, ca lăstărișul de subt bardă.Știi tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,Știi viața mea, știu gândurile tale,Cu zbor înalt, prin … Citește mai mult
Cu frunze negre, cu flori de soc,Mă ține primăvara-n loc,În crângul mic pe care-l știiCu dragostile fumurii.De iarbă crudă și de lutMi s-a făcut dor neștiut,Obrazul la pământ l-am pusSă-mi amintesc de-un dor apus.Dar altcum inima-i zvâcnea,Pământului, sub fața mea,Îndepărtate țări și apeVeneau din toate, mai aproape.Am pus urechea la pământ,Să prind o pulbere de … Citește mai mult
Mă-mpac cu frunza care cade,Mă-mpac cu anii ce se duc,Mă-nchin spre tinerele mladeȘi mă alin cu fraged suc.Mă-mpac cu gândul c-o să vinăUn ceas când lunca va cânta –Și-mbujorată de luminăEu n-am să fiu în preajma ta.Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,Alung acel străvechi fiorCe-ntreabă: cum să se-mbarceSpre veșnicii, atâta dor?Mă-mpac cu unda trecătoare,Mă-mpac cu … Citește mai mult
A vârstei melodie-şi taie cale,Supusă, o presimt şi o aştept.Cu anii, mai duios mă strângi la piept,Mă-nvăluie mai blând braţele tale.Barbara tresărire de ţambale,A tinereţii, n-am s-o redeştept.Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,Esenţe tari şi bucurii egale.A noastră-i toamna largă, policromă,Împărăţia frunzelor uşoareŞi crama cu răcoare şi aromă.Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,Vesteşte că … Citește mai mult
Ții minte focul, chinul, primăvara,Tot viscolul aprins ce bântuise?El ne adunase, el ne-nvrăjbise,El ne mâna, învolburându-și para.Dar de pe-atunci, când nu se potoliseFurtuna vârstei, cea dintâi, amara,Când tinereții-i mai duceam povară,Noi încă ne uneam prin alte vise.Și dacă azi nimic nu ne desface,Și trecem în deplina-mbrățișare,E că-mpreună nu aflarăm pace,Ci căutarăm focu-ncins în zare,Și rostul … Citește mai mult
Ne vindecăm frumos, încet, ca bradul,Și singuri rănile ne oblojim.Prin alte vine seva-și face vadul.Rășină grea de chihlimbar mustim.E dulce ca un cuib o cicatrice,Și viața zumzăie într-însa roi.Pe toate căile vin sucuri noiȘi se transfigurează în matrice.
Trece un vânt peste lume,Și nu m-a uitat.Credeam în poame rotunde și coapte,În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.Cutremur și viață, cutremur,Vântul lui martie bate,Cred în puterea gândului nostru,Și-n începutul din toate.Strigă un vânt puternic prin lume:Credeți în forța brațelor voastre!Ascult și privesc printre crengile goaleSpațiile-adânci și vaste.