Versuri corectate și adnotate
Câmpii de străbuni cu spice de lacrimiMuncite cu sârg, cu sudoare de avutE ogorul întins, războit printre patimi..De zeci generații l-au vrut.. l-au pierdut.E brunul mustos apărut după ploiCe naște din boabe cotiledoane,Sau griul uscat și crăpat de nevoi..E sursa de pâine-a hrăni milioane.Privim frumusețea de galben și verdeÎntinsă.. din talpa de șină de tren;Visăm … Citește mai mult
Trandafir bătut de dor,Hai, bădiță, pe ogor,Rodul tot s-o adunat,Grâu-i bun de semănat.Să te faci, grâule, mare,Să-ți porți spicele spre soare,Și-oi veni cu badea iarăCând te-oi coace bine-n vară.Leagă, bade, spiceleCa mine cosițeleȘi mai leagă-n orice snopSpic de dor și de noroc,Iar acasă când ne-om duceEu ți-oi coace pâine dulce.
De la Ratuș tot mai susÎntre dealuri, stă ascunsUn sat vechi, cu case mariȘi cu oameni gospodari –Drăsliceni, sat răzășesc,Sat cu nume strămoșesc.Drăsliceni, baștina mea,Ție-ți dărui dragostea.Satule frumos și drag,Ai un iaz mare în prag,Din 3 părți păduri îți cresc,De vânturi te ocrotesc.Drăsliceni – străbun ogor,Drăsliceni – vatră de dor.Drăsliceni, baștina mea,Ție-ți dărui dragoste.Satule, tu … Citește mai mult
Dumnezeiască-i moștenirea, în lung și-n lat strâng sporul:Avutul meu e vremea, iar vremea-i tot ogorul!
A venit un domnișorLa ogor.Fete vru să-mbrățișeze,A venit un domnișor.Tot privea la sânul lor,Domnișorul, domnișor,Tot privea cu dor, cu dor,Domnișorul, domnișor.Și când vru să-mbrățișeze,Fetele-au fugit țipând,Le veneau în gândDomnii, care râd văzând,Mamele născând,Mamele născând.A venit un domnișor.
Bate vânt de primăvarăCântă cucul de se-omoarăDe cu zori şi până-n seară,Cântă şi inima meaSă scape dac-ar puteaDe câte-o strâns în ea.Primăvara când soseşteCu strai mândru se găteşteCa o fată din poveste:Îşi pune brâu şi catrinţă,Cămeşuică cu altiţăDe flori şi de romaniţă.De cum dăm în primăvarăToate plugurile arăPrin livezi şi pe ogoare,Ies plugari cu plugurile,Mai … Citește mai mult
Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gură,Arat era ogorul – cumplită arătură –Răniseră țărâna obuzele, cu gropi.Și plopii de pe haturi, tremurătorii plopi,Uscați și frânți la mijloc, păreau că vor să beie,Cu fruntea răsturnată pe margini de tranșee,O drojdie de apă murdară și stătută..Sub soare era coaptă recolta de cucută.Războiu-i mistuise … Citește mai mult
Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gură,Arat era ogorul – cumplită arătură –Răniseră țărâna obuzele, cu gropi.Și plopii de pe haturi, tremurătorii plopi,Uscați și frânți la mijloc, păreau că vor să beie,Cu fruntea răsturnată pe margini de tranșee,O drojdie de apă murdară și stătută..Sub soare era coaptă recolta de cucută.Războiu-i mistuise … Citește mai mult
Pe ogoare niște țărani sobri,tăcuți, pornesc spre acasă.Zăcând laolaltă: râul și eu,sub inimă, cu iarbă moale întinsă.Râul e lin, rostogolind un calm imens,grija și povara-n mine, rouă ajunse;nici bărbat, copil, ungur, nici frate,doar un om obosit e aici, întinzându-se.Amurgul pacea o împarte,o felie-s din pâinea ei caldă,se odihnește și cerul, pe Mureșși pe fruntea mea, … Citește mai mult
Bălăcesc prin paragină:Peste tot bălărie, mohor.Cunosc acest câmp sălbatic,Ungurescul Ogor.M-aplec până-n sfântul humus:Virgin, dar ceva îl roade.He, bălării până-n cer,Unde e floare?.În jur lujeri aprigi,Pândesc sufletul mort de ogor,De miros de flori traseMă îmbăt cu amor.E calm. Beldia, mohorulMă atrag, ascund, devin murdarȘi răsuflă un vânt râzândPrin Ogorul ungar.