L-am întâlnit pe traducătorul de suferințe.
El traduce suferința dintr-o limbă în altă limbă,
de la un neam la alt neam,
de la om la om,
de la suflet la suflet.
A tradus și de la trup la suflet
și invers.
A tradus atât de mult și atât de fidel
fiecare suspin,
fiecare răcnet,
fiecare lacrimă,
încât s-a molipsit de suferință
și cum este foarte prins
cu suferința sa lipită de suflet
nu mai traduce.
Se găsește câte unul,
câte cineva,
fie un terapeut de ocazie,
fie un psiholog
sau vreun poet care încearcă
să interpreteze starea de repaus
a traducătorului de suferințe,
dar tălmăcirea lor de fiecare dată
este infidelă, plină de erori
și de neînțelegere totală.
Sensul versurilor
Piesa descrie un personaj care inițial intermediază suferința, dar este copleșit de aceasta și devine incapabil să mai ajute. Cei care încearcă să-l înlocuiască nu reușesc să înțeleagă cu adevărat profunzimea durerii.