Lui Teo Chiriac.
Cu plânsul tău răsunător şi virgin
ai deschis uşa ferecată
a acestei lumi.
Plânsul cu lacrimi
şi plânsul cel fără de lacrimi
mai grav –
în ADN elementul de bază
esenţial.
Între plânsul tău omenesc
înteţit
şi plânsul firului de iarbă
mut
strălucesc, vinovat
lacrimile plânse de Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa explorează plânsul ca element fundamental al existenței, de la cel uman la cel al naturii, culminând cu lacrimile divine. Sugerează o conexiune profundă între suferință, creație și divinitate.