Mi s-au amestecat anotimpurile
și acum pe toate le confund
sau eu sunt cea confundată:
într-o zi m-a căutat un surâs,
dar m-a găsit o lacrimă,
cu ea am stropit întunecoasa noapte,
de s-au aprins stele luminoase pe cer –
scânteierea tăioasă a diamantului
s-a pitit
chiar în inima mea
și acum să înțeleg e mai greu,
dacă amărăciunea o fulgeră
sau înțepată e de a diamantului
dur ascuțiș.
Pe toate le confund:
bucuria – cu cimbrul,
durerea – cu spinul,
ceasul morții – cu lumânarea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie profundă, unde emoțiile și percepțiile se amestecă. Naratorul se simte pierdut într-un labirint interior, incapabil să distingă bucuria de durere și viața de moarte.