Când a fost să moară Ștefan
Multă jale-a fost în țară
Și la patul lui de moarte (bis)
Toți boierii s-adunară.
Cu un dangăt plin de jale
Mii de clopote dau veste:
Ștefan Vodă al Moldovei, (bis)
Ștefan Vodă nu mai este!
Tristă-i mănăstirea Putna,
Porțile deschise-așteaptă
Strălucit convoi ce vine (bis)
Și spre ea încet se-ndreaptă.
Este Ștefan, azi străbate
Cel din urmă drum din țară
Dar pe unde trece-acuma, (bis)
În măreața zi de vară?
Plânge dealul, plânge valea,
Plâng pădurile bătrâne,
Și poporu-n hohot plânge: (bis)
– Cui ne lași pe noi, stăpâne?
– Eu vă las în grija mare
A lui Dumnezeu cel Sfânt,
Să stați strajă la hotare, (bis)
Să păziți acest pământ!
Și de veți vedea că vine
Vreun dușman nesăbuit,
Să strigați atunci la mine,
Voi sări și din mormânt!
Toți copiii României
sunt din neamul lui Traian
Și în fiecare suflet, (bis)
se mai naște un Ștefan
Jos în vale sus pe creste,
Tuturora dați de veste
Ștefan Vodă al Moldovei, (bis)
Ștefan Vodă mai trăiește
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea lui Ștefan cel Mare și jalea resimțită de țară. Exprimă ideea că spiritul său patriotic va continua să trăiască în poporul român.