Versuri corectate și adnotate
Eu trecutul nu mi-l vând,Chiar să nu am de mâncare,Eu cu el am fost și suntMoldovean de la născare.Moldovean și patriotAl acestui colț de glie,Cred în Ștefan Voievod,Om de-naltă omenie.În Ion Viteazul cred,Poreclit Ion Cumplitul,Cel cu inima de ied,Nevândutul, neturcitul.Eu trecutul nu mi-l vând,Bani de aur nu doresc;Orșiunde, orșicândȘtiu ca omul să muncesc.E trecutul tot … Citește mai mult
De-aic din Istanbul eu vă salutAm fost în vizită și mi-a plăcutM-au servit la un moment datChiar cu apă și rahatAveam o datorie de îndeplinitCu personalități de-aici s-a întâlnitPeșcheș, la un ciubucLa zaiafet apoi și-a dat tot interesulCa să nu turtească fesul.Orice drum ar aveaNimic nu stă în calea saCând zâmbește așaParcă e star de … Citește mai mult
Într-a nopții pace ei sărbătorescPână când în aer stelele albesc.Dar atunci în sala cea de sărbătoareAcoperit de răni un ostaș apare— „Hanul cu tătarii vin p-acest pământȘi îl schimbă-n doliu și-n trist mormânt!”.Astfel zice bravul și sub răni s-abate.Domnul îl sărută și cu bunătateZice: — „Mergi d-alină nobilul tău chinP-al meu pat molatic în repaos … Citește mai mult
ITrage-ți încă o dată spada fulgeroasă,Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.Un minut în viață tu te-ai odihnitȘi pe păru-ți mândru florile-au pălit!Dulcile surâderi pe buze fecioareStinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.Peste tot răsună cântece de dorCu suspine triste îngânate-ușor!.IICetele maghiare pe câmpii s-adun,La cetatea Baia tabăra lor pun,Mateiaș solește marelui ȘtefanCa să-l recunoască drept un … Citește mai mult
Daniil Sihastrul(versuri de Dimitrie Bolintineanu).„Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,Dar cu umilință lanțul îl înconvoaie!Ce e oare traiul, dacă e robit?Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?Sub o stearpă, pe un râu în spume,Unde un sihastru a fugit de lume,Cu vărsarea serii un străin sosi.— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi! ”— „Ștefan al Moldovei, Daniel … Citește mai mult
Visul lui Ștefan cel Mare.Seara răspândește umbrele-i ușoare.Și melancolia trece gânditoare.Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.Inima-i zdrobită ca a lui oștire;Țara-i întristată ca a lui gândire!.Pe un colț de piatră șade el în dor;Vântul suflă păru-i lung, fluturător.Pentru-ntâia oară inima lui plânge!Ochii lui revarsă picături de sânge.Acolo dă … Citește mai mult
Muma lui Ștefan cel Mare. IPe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Unde cură-n poale un râu mititel,Plânge și suspină tânăra domniță,Dulce și suavă ca o garofiță;Căci în bătălie soțul ei doritA plecat cu oastea și n-a mai venit.Ochii săi albaștri ard în lăcrimeleCum lucesc în rouă două viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele și … Citește mai mult
Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc,Alții tot d-odată la hotar murgesc.Dar Ștefan cel Mare cu oștile saleSpre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale.Un boier îi zice: — „Doamne! Mulți mai sunt,Mulți se varsă turcii pe acest pământ!”Ștefan îi răspunde: — „Și mai bine-mi pare.Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare.”Zice. Late valuri cetele-i pornesc.Pulberea … Citește mai mult
Cupa lui Ștefan.Într-o mănăstire din trecut rămasă,În domneasca sală se întinde masă.Misail prezidă-acest banchet voiosȘi în timpul mesei zice dureros:– „Ștefan după moarte lăsă moștenireArcul său și cupa l-astă mănăstire.Cu Cantemireștii leșii au venitȘi prădând locașul, arcul au răpit;Însă n-au răpit cupa minunată!Ea trăiește încă, de mirare!.. Iată!”El arată cupa.. Toți s-au minunat.Ea era săpată … Citește mai mult
Dinamo Dinamo Dinamo DinamoDinamo Dinamo Dinamo Dinamo.Faceți loc, vin câinii roșiiFrați de sânge și onoareFaceți loc, vin câinii roșiiTrupa din Ștefan cel Mare.Fie vreme bună, fie vreme reaCâini până la moarte și dincolo de ea (bis).O echipă glorioasă, galerie cu renumeFacem împreună casăColț de cer și colț de lumeFie vreme bună, fie vreme reaCâini până … Citește mai mult