E-atâta frig în mine, încât îmi zic,
ca o livadă toamna: «Oare n-am visat
c-a fost frumos şi vară,-n vreme ce nimic
din toate-acestea nu s-a întâmplat? »
Dar sufletul, întocmai ca livada, -i greu
de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,
sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,
ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.
Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,
şi-a scuturat petalele pe jos,
şi dorul, fructul ei cel veninos,
se coace-acuma liniştit la soare.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de frig și goliciune interioară asociat cu sfârșitul unei relații, comparând sufletul cu o livadă devastată de toamnă. Amintirile frumoase par ireale, iar dragostea trecută lasă în urmă doar durere și regret.