Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
Aleargă sălbatic și viu.
În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neacă depărtarea –
tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care crește mereu.
Îl spun a pârâului unde
Îl cântă tot sufletul meu.
O floare albastră și crudă
se-nalță sfioasă spre soare
și cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.
Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
și fă să răsară-n grădină
frunzișul, pe arborii goi.
Sensul versurilor
Piesa celebrează venirea primăverii și renașterea naturii după iarnă. Este un imn al speranței și al bucuriei, unde lumina și căldura înving întunericul și frigul.