Înţelepciune este să respiri
Uşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,
Petalele ce cad din trandafiri
Şi nu s-aud când mor, să le iubeşti.
Priveşte pomii drepţi din bătătură –
Ei cată totdeauna către cer,
Şi-n ruga lor cea verde parcă cer
Mai multă ploaie, mai puţină ură.
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Poate-naintea spicelor să cazi,
Stăpâni când nu suntem decât pe azi,
Nu te gândi la mâine, nici la ieri.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea vieții cu bune și rele, găsirea frumuseții în lucrurile simple și trăirea în prezent. Încurajează o perspectivă senină asupra existenței, concentrându-se pe prezent și pe legătura cu natura.