Odată demult Dumnezeu a tușit
Și…umanitatea a plecat pe un drum greșit
Și…s-a întâlnit cu sine și s-a prăbușit
Și…cât de copleșită era de-acest film
Și…nimeni n-a înțeles Unde? Când? Cine? Cum? Cât? Cu ce scop? Din ce motiv? Care-i sensu?
Ce vrei de la mine?
Eu sunt muritor și las de azi pe mâine
Dar, odată demult Dumnezeu a tușit…Și
…. Și de El n-avea cine îngriji …. Și
Și, Oamenii nu iartă zeii, iar acum tu vrei
vreo urmă de îngăduință în lumina ochilor mei
Într-un parc plin cu porumbei..
Dar, odată demult Dumnezeu a tușit
Și asta ne-a costat negreșit
Și asta încă nu s-a sfârșit
Și noi mai avem de cerșit.. desăvârșire
Astfel încât să poată exista
Idealul s-a transfigurat în mintea ta
Astfel încât să poată exista
Idealul s-a transfigurat în mintea ta..
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unei umanități deraiate de la un punct inițial, posibil divin, și lupta pentru a găsi sens și desăvârșire într-o lume imperfectă. Se reflectă asupra relației dintre oameni și divinitate, și asupra costurilor acestei rupturi.