Într-un ochi de copil,
Într-un zâmbet subtil,
Într-un râs de bătrân ce se roagă umil,
Într-o cafea, dintr-o noapte prea grea
Și într-un hol cu miros de azil..
Într-un fel de sărut,
Într-un gând neștiut,
Într-o cană de ceai și-un rămas bun mut,
Vei afla, vei vedea..
Într-un chip inocent,
Într-un gest prea atent,
Într-o zi fără rost care trece prea lent,
Cu mâinile muncite și obosite ale unui tata absent
Într-o stea căzătoare,
În rana ce doare,
În umeri strânși a mirare,
Vei afla, vei vedea..
Ai să afli și-ai să știi și-ai să vezi,
Ai s-auzi și-ai să atingi și-ai să crezi,
Ai să-ți urli mirarea și-așa, va fi a ta! x2
Într-un joc de pahar,
Într-o fugă-n zadar,
În despărțiri și jocuri murdare,
În tăcere și glasul ce cere
Și mâna ce strânge-un ziar,
Într-o clipă de grabă,
În lumea cea oarbă,
În gura ce vrea să soarbă,
Vei afla, vei vedea..
Ai să afli și-ai să știi și-ai să vezi,
Ai s-auzi și-ai să atingi și-ai să crezi,
Ai să-ți urli mirarea și-așa, va fi a ta! x5
Și tot ce e-nvelit în fum,
Încerci să te ascunzi..
Oricum.. E prea târziu s-o faci acum..
Nu-i așa?..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre căutarea de sine și descoperirea sensului vieții în lucruri mărunte și experiențe diverse. Este un îndemn la introspecție și la acceptarea realității, chiar și atunci când este dureroasă.