Stau să te-aud cum arunci
Vorbe mari ca valuri de noroi.
Știu să te-ascult când încerci,
Limba-n sânge vânăt să-ți îneci.
Pot să te-ajut, dacă vrei,
Prima piatră de pe jos s-o iei.
Vreau să îmi simți tâmpla grea,
Răsturnată-n gol sub piatra ta.
Eu nu ridic vorbe-n vânt,
Răstignită-mi limba tace-n cânt.
Tu ești un râu trecător,
Mediocru, fals, amăgitor.
Orb de-ai fi, te-aș uimi.
De sânge, prin timpane, te-aș goli.
Nu căuta să-nțelegi.
Vina ta-i că-i vrut să-nnozi, nu să dezlegi.
Știu, îți e greu să-nțelegi
Lucruri simple, întâmplări firești.
Noi, conspirăm să-ți furăm
Prețiosul tău nimic inveninat.
Da, noi suntem peste tot.
Umbre șerpuite-n lumea ta.
Da, noi avem doar un rol:
Să privim cum te arunci în gol.
Chiar de-aș vrea să iert nimicul tău
Nu mai pot să mint
Că-mi pare rău
Că-ți pare rău
Să-ți pară rău..
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de trădare și dezamăgire față de o persoană care se dovedește a fi falsă și amăgitoare. Naratorul exprimă o indiferență amară față de căderea acestei persoane, refuzând să mai simtă regret.