Nu mai e nimic de dat, nimic de luat și eu-ntorc în noi
Caut o secundă să m-ascundă de aceste liniști moi
Știu că-n acest haos e-un repaos și-n repaos e un sunet mort
Dar iubirea mea, mirarea mea, nu pot mereu să îl suport.
Doar tu, eu nu.
Incrustat în cerc eu te petrec și te salvez de tot ce-i orb
Dincolo de nori, dincolo de zori, otrăvuri eu sorb
Între noi și eu sunt multe chei și-atât de multe uși de spart
Și pe lângă porți atâția morți și eu încerc să îi împart.
Doar tu, eu nu.
Chipul tău vopsit a rău și trei cuțite am visat
Trist masacru, simulacru necesar și bun de adorat
Și pe lângă uși sunt doar cenuși pe care le-am gustat
Cercul s-a închis și tot ce-i vis acum în tine s-a-ntâmplat.
Doar tu, eu nu.
R: Tot ce-i nespus
O să moară supus
Și-n liniștea neagră de mână vom duce
Un altfel de drog
Și n-am să mă rog
N-am să încerc să îi fac să-nțeleaga
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă și distructivă, marcată de suferință și introspecție. Naratorul se simte prins într-un ciclu vicios, incapabil să scape de influența negativă a celuilalt, acceptând un destin tragic.