Daniel Vişan-Dimitriu – Cercuri în Apus
E-o rană-n pieptul cerului și curge,înspăimântând privirea unui nor,o rază din apusul care plângecu lacrimi de un roșu-amăgitor.E-o rană-n cer și-albastra lui culoarese schimbă, în apusul liniștit,cu cea a nopții ce, treptat, aparec-un cer având culori de infinit.În liniștea schimbării, se ridicăplutind pe aripi moi de gând senin,în dansul ce trăirii îl dedică,doi îngeri ai … Citește mai mult