În tot ce-auzi, în tot ce crezi
Ramane doar să mai și vezi
Când tac.
Cu cuvinte moi să le îndoi
Cu limba arsă de nesomn
Când zac.
Palete stinse dinspre roți
Să tot găsim în linii morți
Când fac.
Cărbune proaspăt, palma ta
Nimic din mine-n lumea ta.
Argint în chihlimbar
E Marea Neagră plansă-n fal
Lumina asta cade strâmb
Pământ ne cheamă sub pământ
Nisip de fel și fără rost cules.
Gaseste-mi loc să nu mă pierzi
Și calcă strâns pereți verzi
Din nou.
Ferestre albe se descui
Cu clape albe prinse-n cui
Mă-ndoi.
Nu am nimic să țin în gând
Sunt sticlă arsă din pământ
În ploi.
Argint în chihlimbar
E Marea Neagră plansă-n fal
Lumina asta cade strâmb
Pământ ne cheamă sub pământ
Nisip de fel și fără rost cules.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și introspecție, folosind imagini ale naturii precum chihlimbarul și Marea Neagră pentru a ilustra o stare de spirit contemplativă. Versurile sugerează o căutare a unui loc sigur și o acceptare a efemerității vieții.