Eu am crescut cu Verdi,
Cu Bach și Titian,
Visând pe Buonarotti
În vers esenian.
M-am îmbătat cu Strauss,
Chopin mi-a fost amant
Și-am adormit pe Goya
Cu gândul la Mozart.
Rimbaud îmi e prieten,
Baudelaire e cam gelos,
Enescu-mi cântă seara
Cu arcușul lui duios.
Rossini îmi alină
Iubirea pentru List,
Vivaldi mă transpune
Pe unde de artist.
Și mă ascund confuză
În gânduri delirante,
Pozând chiar pentru Rubens
În scenele flamande.
Titanii vieții mele
Pe care i-am iubit
De nu v-aș fi-ntâlnit
La ce-aș mai fi trăit?
Sensul versurilor
The song expresses a deep connection with art and the great masters of the past. The speaker finds solace, inspiration, and even love in their works, suggesting that these artistic encounters have given their life meaning and purpose.