Prin ce ţinuturi rătăceşti,
Când rătăceşti pribeagă,
În care grotă din poveşti
Ai hibernat o vară-ntreagă?.
Iubita mea cu nasul mic
Şi coapse atât de pline,
Abia sculptate din nimic,
De ce-ai plecat de lângă mine?.
O muză mică, diafană,
Cu farmece sublime,
Amorul tău de curtezană,
M-a secătuit de rime. X2.
Ţi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Sau poate că te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?.
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Şi, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram,
Că nu eram acasă.
Vrei poate macii din ghiveci,
Pe toţi cu mâna ta să-i scuturi?
Sau poate doar să te distrezi
Cu pălăria după fluturi?.
O muză mică, diafană,
Cu farmece sublime,
Amorul tău de curtezană,
M-a secătuit de rime. X2.
N-ai adormit cumva pe-afară
Şi te-ai trezit sub vreun umbrar,
Îndrăgostită de-un măgar
Ca-n visul unei nopţi de vară.
Cu demonul lui Lermontov
Te-ai fi întâlnit şi ţi-a fost frică?
Ori ţi-a intrat cumva-n pantof,
Of, of, cumva o pietricică?.
De aceea îmi iese şchiop şi mic
Un vers în fiecare ştanţă,
Vezi, tot m-ai inspirat un pic,
Un pic măcar de la distanţă.
O muză mică, diafană,
Cu farmece sublime,
Amorul tău de curtezană,
M-a secătuit de rime. X2.
Ori m-ai zărit vreodată stând
Cu muza altuia? Se poate.
Mărturisesc, le-am spus pe rând,
Le-am spus cuvinte dulci la toate.
Dar n-am făcut-o pe furiş,
Cum fac confraţii mei cu tine.
Ci am postat-o pe afiş,
Mi-am spus păcatul la oricine.
Şi confidenţele, tu ştii,
Le-am strâns pe toate integrale,
Într-un volum de poezii,
De poezii originale. (Ascunse-n văzul tuturor)
Într-un volum pe pardoii,
Dar nu de Caragiale.
O muză mică, diafană,
Cu farmece sublime,
Amorul tău de curtezană,
M-a secătuit de rime. X2.
Oricum de-ar fi ca în viitor,
Să-ţi placă versurile mele,
Las mărturie tuturor
Că n-ai colaborat la ele.
Că m-ai lăsat singur să scriu
O carte-ntreagă fără tine,
Măcar de-ai fi-nţeles târziu
Să te întorci la mine.
Nici nu te alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fund de călimară,
Muind peniţa am să-ţi fac
Culcuş pentru o seară.
Muind peniţa am să-ţi fac
Culcuş pentru o seară.
O muză mică, diafană,
Cu farmece sublime,
Amorul tău de curtezană,
M-a secătuit de rime. X2.
Pentru-ntreaga poezie, muza îi dă replică trubadurului.
O tu poet închipuit, cu farmec discutabil,
Amorul tău m-a lămurit cât mi-eşti de dispensabil.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația complexă dintre un poet și muza sa, oscilând între admirație, frustrare și dezamăgire. Poetul se simte abandonat și lipsit de inspirație, în timp ce muza își afirmă independența și lipsa de necesitate a poetului.