Vin din noapte, din miez de pădure:
Avem un voievod! Spre ziduri sure
sar peste prăpăstii în călțuni de poveste.
Către cetate frunza susură:
o veste, o veste! Ocolesc gorganul cu căpățânile, cu ispășiții,
peste ogoare mă-mpiedic în scut.
Ating cu fruntea luminile:
S-a născut, s-a născut! Genunchiul poticnește,
fruntea asudă. Țâșnesc curcubeie
din pas și din rouă
pe pajiștea udă. Din turnul verde de pază, de lângă pod,
straja mă vede. Tăcerea-i a ceasului rod:
Avem un voievod! Urechea n-o crede.
Sculați boieri cu rânduitele bresle,
cu sfinții, cu mucenicii,
și voi hoinari, și voi ucenicii,
ridicați-vă slugi adormite în iesle! Sculați boieri,
o veste din codru v-aduc –
-Ni s-a născut azi-noapte noul voievod,
fiul pădurii, puiul de cuc!
Sensul versurilor
Un mesager aduce vestea nașterii unui nou voievod, fiul pădurii, chemând boierii și poporul să se bucure de acest eveniment important. Nașterea este prezentată într-un cadru mistic, legată de natură și tradiții.