voievod

Cincinat Pavelescu – Căința Domniței

de

Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă,Stă domnița rezemată de pridvorul din grădinăȘi, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină,Pe când luna-i albăstrește peruzelele din salbă!Ea visează ochii negri ai trimisului străinCe-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare;Din a genelor clipire toată patima-i tresare,Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin.Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc,Ce … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Călugărița

de

Călugărița.În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –Și-adesea amintindu-mi de visul spulberatCrunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodulDe când cu … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Noapte Roșie

de

Noapte roșie.Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Și când își amintește cum, de păgâni răpite,Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,Privește … Citește mai mult

Mateiu Caragiale – Călugărița

de

În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –Și-adesea amintindu-mi de visul spulberatCrunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodulDe când cu … Citește mai mult

Mateiu Caragiale – Noapte Roșie

de

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,El fuge-nvins și bezna pădurilor îl înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.Dar gândul-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Și când își amintește cum, de păgâni răpite,Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,Privește … Citește mai mult

Maria Apostol – Jiule Voinicule

de

Jiule, voiniculeJiule, bătrânuleJiule, voiniculeJiule, bătrânuleCine mi te-a supăratDe vii așa spumegatSpumegat și tulburatDe cărbune necurat. Eu sunt, mândro, spumegatDară nu sunt supăratEu sunt, mândro, spumegatDară nu sunt supăratCă în drumul din LupeniPână jos la LimpezeniCoama mea de vârf spumatMulte dune a spălat. Jiule, bărbat viteazMândre sunt apele aziJiule, bărbat viteazMândre sunt apele aziMândru-i și cântecul … Citește mai mult

Transsylvania Phoenix – Negru Vodă

de

Negru Vodă, și-a lui ceatăToți voinici cu fruntea lată,Și cu plete, lungi pe spateȘi cu ghioage groase, drepte.Sure-i creasta munțiilor,Munțiilor cărunților,Și trecând peste hotare,Voinicilor! Strigă tare.Alelei, voinicii mei,Mândrii puișori de zmeiIa vedeți cele câmpiiSmălțate cu iasomii.De dușmani ce sunt cuprinseȘi de flăcări ce-s încinse,Acolo-s ai voștri frațiToți voinici ca brazi înalți.Ostașii cum auzeau,Ghioagele și le-apucau,Foc … Citește mai mult

Trooper – Moare Vlad

de

Ziua neagră repede-a venit!Și cei ce-au stat cu Vodă l-au trădat cumplit.Păcălit-au turcii și-au plătit cu bani!Viața lui Vlad Vodă s-a pierdut prin ani..Păgânii au plătit pe toți din greu,Văzând că Vlad e tare ca un leu.Cu aur și cuvinte printre dinți,Le-au tot promis pe toți să-i facă prinți.Și ochii se măriră la aur și … Citește mai mult

Zaharia Stancu – Voievod Ucis

de

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?În zare, stol de corturi şi oameni fără slavăAdapă cai focoşi, unde luceşte iazul.Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,Un leş umflat din care lupeşte se hrănescDulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.

Phoenix – Balada

de

Negru Vodă şi-a lui ceată,Toţi voinici cu fruntea lată,Şi cu ghioage groase, drepteŞi cu plete lungi pe spateSuie creasta munţilorMunţilor, cărunţilor,Şi trecând peste hotareVoinicilor strigă tare: Alelei, voinicii mei,Mândri puişori de zmei,Ia vedeţi cele câmpiiZmălţate cu iasomii,De duşmani ce sunt cuprinseŞi de flăcări ce-s încinse. Acolo-s ai voştri fraţi,Toţi voinici ca brazi-nalţi,Ascultaţi suspinul lor,Jalea şi-a … Citește mai mult