Umbră, ce-o purtam pe drum,
că-i din soare, că-i din lună,
nențeleasă-i ca o rună,
scrisă-n piatră de lagună.
Să-nsoțească-n lumi ființa,
merge-alături neființă.
Umbra ce-o purtăm pe drum
e un fum? O, nu e fum.
Toate-n preajmă vor să spună:
e și umbra-ntruchipare
a nimicului din soare,
a nimicului din Lună.
Sensul versurilor
The poem explores the concept of the shadow as an inseparable part of existence, questioning its nature and origin. It suggests that the shadow, though seemingly negative, is an essential aspect of being, derived from both light and darkness.