Lucian Blaga – Umbra

Umbră, ce-o purtam pe drum,că-i din soare, că-i din lună,nențeleasă-i ca o rună,scrisă-n piatră de lagună.Să-nsoțească-n lumi ființa,merge-alături neființă.Umbra ce-o purtăm pe drume un fum? O, nu e fum.Toate-n preajmă vor să spună:e și umbra-ntruchiparea nimicului din soare,a nimicului din Lună.

Ion Caraion – Febre VII

Ascuțite de lăstuni peste irugi,odaia toată freamătă și-adulmec,Iuțeala crudă-a cojilor de ulmamirosind a sânge de la slugi.Arare mâini cu degetele scurte,la graba mea în timpul nepereche,metecăie de-atâtea mii de legheși-aidoma de albe-mi intrară-n curte,ca și pe vremea moinelor, când storul,umbrit de liliac și dimineață,uda la geam c-o liniște mistreață;iar ferigile-neacă foișorulși-n bocete de moarte vin … Citește mai mult