Lucian Blaga – Tablele Legii

Sunt fapte, vreo câteva fapte pe care le facem
fără izvoade și fără sfat, de la nimeni luând îndrumare
vreodată, fapte de care aproape că nici nu ne credem în stare.
Ele vin peste noi, copleșindu-ne pentru-mplinire,
toate la fel de firești.
Astfel, dintotdeauna-ai știut
mâna s-o-ntinzi către rodul ce cheamă din crengi,
în fața duhului care te neagă și a focului
să te oprești, apărat de mirare,
și apa la gură s-o duci, precum o putere pe care
mai înainte de a fi – a ta, o săruți.
Astfel vei ști într-o zi a supune
legilor tale făptura și gura iubitei.
Astfel cu inima ta, ca o limbă de clopot,
ști-vei să-nfrunți orice nor
ce-n căutare de ținte pe sus rătăcind – își împlântă
acul de foc în biserici.
Cresc faptele-n noi de la sine,
cum apa la gură o duci ca să bei.
Astfel odată, în timp ce fruntea asudă
sânge, și cerul – în stele dând –
asudă lumină, vei ști-n întuneric
singur pe cruce să urci și brațele-n cuie
să ți le-atârni amândouă.
Căci iată – din veac în veac – până în fața lui Dumnezeu
duc drumurile toate, vechi și nouă,
și nicăieri nimeni nu rătăcește.
Din ciclul „Corăbii cu cenușă”