Pluguri.
Prietene crescut la oraș
fără milă, ca florile în fereastră,
prietene care încă niciodată n-ai văzut
câmp și soare jucând subt peri înfloriți,
vreau să te iau de mână,
vino să-ți arăt brazdele veacului.
Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos,
sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri:
mari păsări negre
ce-au coborât din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii –
trebuie să te apropii de ele cântând.
Vino-încet.
(1922)
Sensul versurilor
Poezia descrie o invitație către un prieten de la oraș de a descoperi frumusețea și importanța vieții rurale. Plugurile sunt personificate ca păsări negre, simbolizând legătura profundă dintre om și pământ.