(pe o statuetă a lui Budha).
De câte ori lovești pe-un trecător în față,
țâșnește sânge din obrajii unui înger în cer.
De câte ori arunci o întrebare nedreaptă
dincolo de viața ta,
un nou măr al cunoașterii crește
să-ți prăpădească sămânța cu șerpii lui.
Voi treceți și veniți –
Sub un mare cântar ce plutește peste toate,
numai eu stau aici
și nu-mi mișc nici un deget.
Faptele și oglindirile lor în ape cerești
îmi joacă sub ochi.
Miezul nopții a plesnit –
din el cad doisprezece sâmburi pe-un clopot de aur.
Sunt încă tot pe pământ?
Sensul versurilor
Piesa descrie o entitate contemplativă, o piatră (reprezentată printr-o statuetă a lui Budha), care observă acțiunile și consecințele umane. Ea subliniază ideea de karma și responsabilitate, sugerând că fiecare acțiune are un impact, chiar și dincolo de percepția imediată.
