Melancolie.
Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Și altoită pe ființa mea imensa lume
cu toamna și cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munți trec nori cu ugerele pline.
Și plouă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și tristețe, legat de atmosfera ploioasă și de toamnă. Durerea nu este resimțită direct, ci proiectată în elementele naturii, creând o conexiune puternică între starea interioară și lumea exterioară.