O, lume, lume!
Aș vrea să te cuprind întreagă
în piept,
Dogorâtor
Să te topesc în sângele meu cald
Cu tot ce ai:
Cu munții tăi,
Cu râsul tău,
Cu picurii de rouă,
Cu multele,
Nenumăratele fecioare cari pășesc
Cutremurate-n clipa asta
De-un dor
Pe minunatul tău pământ,
Cu cerul tău,
Cu tot ce plânge-n tine-aș vrea
Să le topesc în trupul meu –
Și strop cu strop
Din inimă
Ca dintr-o cupă
Să-mi beau apoi eu însumi sângele bogat:
Și surâzând
Să pier
Gustându-te o dată din belșug
Amețitoare
Și largă mare de minuni:
O, lume!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință intensă de a absorbi și a se contopi cu lumea, cu toate elementele ei, atât cele frumoase, cât și cele triste. Vorbitorul își dorește să experimenteze pe deplin viața și să se sacrifice, gustând din belșug din minunile lumii.