E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fețe – alte sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi – alții sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
ce-nfierbântă rouă, vânt.
Să îndure moartea-n vară
alte spice sunt la rând.
E același, nu-s aceleași.
E același unic soare,
inima prin lumi bătând.
Să îngâne-n vreme rugul
alte-amurguri sunt la rând.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că, deși esența rămâne aceeași (Soarele), manifestările vieții sunt într-o continuă schimbare și transformare. Fiecare ciclu aduce noi forme și experiențe, dar sursa rămâne constantă.