Mușchiul reavăn, negrul murei
ține cumpăna căldurii. Ieși zeița din sandale –
– vrerea e-a Măriei-Tale!
Și rămâi desculță-n rouă!
Tremură prelung în glas
întrebarea de-i aievea
astă clipă de popas.
Dobitoacele pădurii
cred în mine, cred în tine.
Întrupându-se tomnatic
sună soarele prin vine.
Capre roșii vin din vale
– copleșiți stăm amândoi –
vin să-și uite fericirea
verii calde, lângă noi.
Nebănuite trepte, 1943
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică într-o dumbravă, unde natura și spiritualitatea se împletesc. Este un moment de popas și contemplare, în care elementele naturii și credința se unesc într-o armonie mistică.